18.05.2009, 08:49:07

Are România nevoie de antreprenori români? La prima vedere ar exista cel puțin trei motive pentru care răspunsul ar fi nu… Primul dintre motive ar fi că nu există un cadru propice, creat de către stat, care să facă atractiv mediul de afaceri. Mă refer aici la lipsa unei strategii coerente pe termen lung, prin care să fie stimulată și sprijinită inițiativa privată. România este țara cu cel mai mare număr de taxe și impozite, iar creativitatea este mare doar atunci când trebuie inventate noi dări către stat. Vezi, pentru exemplificare, impozitul forfetar.

Un al doilea motiv ar fi că băncile nu manifestă încă un interes real în a sprijini antreprenorii.

În al treilea rând, mă gândesc la sistemul educațional. Facultățile cu profil economic nu sunt încă, după 20 de ani, adaptate la cerințele de pe piața muncii. Neavând, practic, în România nicio universitate cotată în primele 400-500 de universități din lume, acest lucru spune că e dificil pentru o instituție de învățământ superior să scoată absolvenți competitivi pe piața forței de muncă, fără însă să mai vorbim despre cultivarea spiritului antreprenorial.

Și totuși, antreprenoriatul a început în România ca sport național. Au fost ani în care aproape fiecare dintre noi, indiferent dacă derula sau nu o activitate, deținea un SRL, doar așa, just in case.

Care este momentul propice pentru începerea unui business?

Am tot asistat la păreri dintre cele mai diverse, fie care îmbrățișau ideea demarării unei afaceri după o perioadă de 5-10 ani, în care ai acumulat experiență în domeniul în care urmează să îți pornești propriul business, fie mult mai repede, uneori chiar fără experiență.

Cred cu tărie că un business trebuie început cât de repede e posibil, după sau chiar în timpul facultății. Un business început de tânăr te responsabilizează, te învață să fii autodidact, să gândești în termeni de profit, îți formează o anumită imagine de ansamblu asupra activității tale, nu doar a unui singur departament – așa cum experimentezi din postura de angajat. În altă ordine de idei, este destul de dificil, după părerea mea, să riști într-un business după ce te-ai obișnuit cu un anumit venit sau cu un anumit stil de viață sau, mai mult, ai responsabilități suplimentare generate de întemeierea unei familii.

De multe ori, motivul pentru care foarte mulți oameni nu riscă într-un business este teama de eșec. E ca și cum ai vrea să înveți să mergi pe bicicletă și să nu cazi. Diferența este că, dacă ești copil și cazi încercând să înveți să mergi pe bicicletă, nu îți pasă dacă cineva se amuză. Însă, atunci când treci de vârsta adolescenței, e destul de greu de gestionat un eșec în fața familiei, prietenilor.

Cineva spunea că secretul succesului constă în abilitatea de a trece de la o greșeală la alta fără să îți pierzi entuziasmul. Cred că un antreprenor, pentru a avea succes cu un business, trebuie să posede trei calități: curaj, viziune și acțiune. Într-adevăr, gândești și faci un business cu scopul de a câștiga bani, dar aceștia nu sunt totul. E vorba de pasiune, de provocarea de a crea de la zero un proiect pe care îl imaginezi. Desigur, e nevoie de mult mai multe calități pe care un antreprenor trebuie să le aibă sau să le dobândească și mă refer mai ales la perseverență, în perioada în care business-ul trebuie să treacă testul timpului. Existau statistici care spuneau că 90% dintre cei care încep un business renunță chiar înainte ca acel business să aibă succes.

Un start-up reprezintă, totodată, pentru un antreprenor și renunțarea la starea de confort. Înseamnă, de multe ori, weekenduri petrecute muncind, energie fizică consumată, efort mental susținut pentru elaborarea de strategii, găsirea de soluții și, nu în ultimul rând, riscarea unui capital bănesc.

Viziunea este elementul-cheie care, de multe ori, te salvează să nu faci greșeli strategice de dezvoltare a business-ului, te ajută să anticipezi, de multe ori chiar să fii tu un trendsetter și să stabilești direcția în piața pe care activezi.

Dacă vorbim despre publicitatea indoor din România, pot afirma că anii de început 2004-2006 au fost dificili. Practic, nu te confruntai doar cu demararea unui business nou, ci și cu un real start-up pentru publicitatea indoor, publicitatea în lift. Au fost ani de încercări, de ajustări, de pionierat, de informare și convingere a clienților, de acceptare, până la urmă, a acestei metode de promovare. Mai mult decât atât, sunt foarte multe țări în Europa unde indoor advertising-ul nu este prezent sau nu în forma în care se face el astăzi în România, iar acesta pot spune că a fost un alt motiv pentru care campaniile companiilor multinaționale nu se desfășurau în mediul indoor (multe companii multinaționale având firmele-mamă în Europa). Atât Statele Unite, cât și Asia (înțelegând aici China, Japonia) au adoptat publicitatea indoor de 25 de ani în primul caz, iar dacă vorbim de Asia, cel puțin de 10 ani.

Este foarte important ca, atunci când începi un business, să îți stabilești niște așteptări reale și, totodată, perioada până când ți-ai propus să atingi anumite obiective. Cred că foarte multe start-up-uri eșuează nu neapărat din cauza execuției proaste sau a intenției greșite, ci îndeosebi datorită lipsei unei viziuni clare despre cine vrei tu să fii în trei ani, în cinci ani, despre ce vrei să devină compania ta, apoi despre estimarea eronată a timpului până când apar primele rezultate sau rezultate satisfăcătoare.

Eduard Petrescu, managing partner al Invent Media